Si , ideea salvatoare fu a mea, in speta am aruncat pastila."sa scriu pe BLOG" , reactia a fost una previzibila..."ar fi o idee" , probabil vroiam sa aud ceva de genul "heeei, poti vorbi cu mine"(asta ma face sa cred ca Blog = a vorbi la pereti..nu ca nu ar fi asa.)
Fiecare actiune are un stimul. stimulul meu este singuratatea si un pahar cu 50 de vodka cu gheatza.
ca la un abces.Gheatza pentru a colecta, vodka pentru a refula.
blogul .O solutie. eficienta de a-ti descarca ideile pentru a face loc pentru unele noi.
Unde mai e emotia unei conversatii de dinaintea "noii ere"?Cand scrisorile iti creeau emotii. Asteptai postasul cu aceeasi nerabdare ca atunci cand stiai ca-ti va aduce alocatia sau cine stie, pensia...?!
Acum....iti apare o casutza, se coloreaza ceva in bara si zici .."iar tipu ala?!parca o terminasem cu el..."
Noua tehnologie, progres, dar si..regres.un pas inainte pentru timp.un pas inapoi pentru sentimente.De exemplu mail-ul. Vechea scrisoare...vechea hartie impaturita la linie, scrisa cu cerneala , in timp ce mana iti tremura de emotie, plina de cuvinte si idei macerate si gandite in prealabil...transfosrmata intr-o informatie ce zboara ca vantul si ca gandul.
Avantaje sunt: fara bani pe timbre, fara gestul acela de a linge timbru in fatza oficiului postal in timp ce batranul de langa tine savureaza momentul .
Acum , totul s-a comprimat , pana si timpul alocat comunicarii, de-ti e lene sa scrii un cuvant intreg si folosesti prescurtari.Prieteniile au devenit virtuale, intangibile .
S-a dus acel fior. pe care pana si relatarile bunicii despre acele momente iti faceau pielea ca de gaina.
Oare e sfarsitul sentimentului?
Sentimenul devine incet incet doar o informatie ?!...
Oare blogul meu ar fi mai "la moda " daca l-as redenumi "anatomia unui sentiment digital"?!
